Atâtea lacrimi şi durere...

1. Atâtea lacrimi şi durere...
Atâta lipsă de mângâiere...
Văd la orice pas, în ţara mea.
Atâtea familii destrămate...
Atâţia copii fără mamă şi tată...
Stau şi mă întreb: „De ce aşa?”
Și /: mă doare :/: inima, :/
/: Când mă gândesc :/ la ţara mea!

R1. /: România, ai nevoie de Dumnezeu!
România, ai nevoie de Fiul Său!
România, acum e timpul să te trezeşti,
Să te întorci cu-adevărat la Dumnezeu! :/

2. Atâta freamăt şi încordare...
Atâta lipsă de alinare...
Văd acum în ţara mea.
Atâta hulă şi minciună...
Păcatul se înalţă, a ajuns la culme.
Mă întreb: „De ce aşa?”
Şi /: mă doare :/: inima, :/
/: Când mă gândesc :/ la ţara mea.

[S]
Decembrie, 1989.
Dumnezeu Şi-a întors faţa către România. Văzând suferinţa poporului nostru şi dorinţa multora după El; de aceea, începând cu Timişoara, Bucureşti, Cluj, Iaşi şi apoi în întreaga ţară, glasul întregului popor striga: „Există Dumnezeu!"

R2. /: România, ai nevoie de Dumnezeu!
România, ai nevoie de Fiul Său!
România, acum e timpul să te trezeşti,
Să te întorci cu-adevărat la Dumnezeu! :/

[T]
România!