1. Atâtea lacrimi şi durere...
Atâta lipsă de mângâiere...
Văd la orice pas, în ţara mea.
Atâtea familii destrămate...
Atâţia copii fără mamă şi tată...
Stau şi mă întreb: „De ce aşa?”
Și /: mă doare :/: inima, :/
/: Când mă gândesc :/ la ţara mea!

R1. /: România, ai nevoie de Dumnezeu!
România, ai nevoie de Fiul Său!
România, acum e timpul să te trezeşti,
Să te întorci cu-adevărat la Dumnezeu! :/

2. Atâta freamăt şi încordare...
Atâta lipsă de alinare...
Văd acum în ţara mea.
Atâta hulă şi minciună...
Păcatul se înalţă, a ajuns la culme.
Mă întreb: „De ce aşa?”
Şi /: mă doare :/: inima, :/
/: Când mă gândesc :/ la ţara mea.

[S]
Decembrie, 1989.
Dumnezeu Şi-a întors faţa către România. Văzând suferinţa poporului nostru şi dorinţa multora după El; de aceea, începând cu Timişoara, Bucureşti, Cluj, Iaşi şi apoi în întreaga ţară, glasul întregului popor striga: „Există Dumnezeu!"

R2. /: România, ai nevoie de Dumnezeu!
România, ai nevoie de Fiul Său!
România, acum e timpul să te trezeşti,
Să te întorci cu-adevărat la Dumnezeu! :/

[T]
România!