Atât de mic
1. /: O, Doamne, sunt atât de mic,
Atât de mic pe când încerc
În raze să-mi ridic
O lacrimă din umăr de privire
Peste aşa pustiire.
Şi nu pot decât până la poale
Să văd muntele din raza de soare,
Să regăsesc poteca şi urmele de paşi
Din Tine rămaşi. :/
R. /: Nu-s decât o gândire singură şi ciudată,
Cu ecou uneori, cu ecou altădată,
Ca o înghiţire de sentiment rătăcit
În intestine de chit. :/
[T]
/: Alerg şi întreb :/
Poate cândva aripa ce mă ţine va dispărea
Şi va rămâne doar pomul din care, dulce,
Ţi-ai făcut o cruce.
Atât de mic pe când încerc
În raze să-mi ridic
O lacrimă din umăr de privire
Peste aşa pustiire.
Şi nu pot decât până la poale
Să văd muntele din raza de soare,
Să regăsesc poteca şi urmele de paşi
Din Tine rămaşi. :/
R. /: Nu-s decât o gândire singură şi ciudată,
Cu ecou uneori, cu ecou altădată,
Ca o înghiţire de sentiment rătăcit
În intestine de chit. :/
[T]
/: Alerg şi întreb :/
Poate cândva aripa ce mă ţine va dispărea
Şi va rămâne doar pomul din care, dulce,
Ţi-ai făcut o cruce.
Versetul Zilei
1 Petru 3:7
Barbatilor, purtati-va si voi, la randul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedecate rugaciunile voastre.
Powered by Biblia Online
Atât de mic
1. /: O, Doamne, sunt atât de mic,
Atât de mic pe când încerc
În raze să-mi ridic
O lacrimă din umăr de privire
Peste aşa pustiire.
Şi nu pot decât până la poale
Să văd muntele din raza de soare,
Să regăsesc poteca şi urmele de paşi
Din Tine rămaşi. :/
R. /: Nu-s decât o gândire singură şi ciudată,
Cu ecou uneori, cu ecou altădată,
Ca o înghiţire de sentiment rătăcit
În intestine de chit. :/
[T]
/: Alerg şi întreb :/
Poate cândva aripa ce mă ţine va dispărea
Şi va rămâne doar pomul din care, dulce,
Ţi-ai făcut o cruce.
Atât de mic pe când încerc
În raze să-mi ridic
O lacrimă din umăr de privire
Peste aşa pustiire.
Şi nu pot decât până la poale
Să văd muntele din raza de soare,
Să regăsesc poteca şi urmele de paşi
Din Tine rămaşi. :/
R. /: Nu-s decât o gândire singură şi ciudată,
Cu ecou uneori, cu ecou altădată,
Ca o înghiţire de sentiment rătăcit
În intestine de chit. :/
[T]
/: Alerg şi întreb :/
Poate cândva aripa ce mă ţine va dispărea
Şi va rămâne doar pomul din care, dulce,
Ţi-ai făcut o cruce.