Ascultă chemarea

1. Ai un gol imens în suflet care-ți cere să-i dai cer,
Însă tu, în al tău umblet, aduni doar sclipiri ce pier
Și-ajungi la ultimul răsuflet din tot traiu-ți efemer,
Cu un suflet zdrobit, murdar, prearănit și adulter...

R. Ascultă acum chemarea, să te mântuiești!
Alege acum viața, o, alege să trăiești!
Apucă acum cărarea, înspre culmile cerești!
Apucă, apucă viața și începe să trăiești!
Fă-ți mai bine cercetarea și vino să te hrănești
Din Cuvântul Sfânt al vieții și ai să te îmbogățești...
Că-aproape-s zorii eternității, nu e timp să zăbovești!

2. La ce îți ajută oare ca lumea toată s-o câștigi
Dacă ziua următoare e chiar cea-n care te stingi?!
La ce îți ajută oare faimă mare să-ți tot strângi,
Când nici firea ta rebelă n-ai putere să o învingi?!

3. La ce îți ajută oare să obții slava acestei lumi,
Dacă pierzi sfânta favoare a preaveșnicei cununi?!
La ce îți ajută oare o vreme-aicea să-ți petreci...
Dacă sufletu-o să-ți piară și-o să piară pentru veci?!