Soarele neprihanirii - Marcel Vasilache

Luna, rusinea te va acoperi,
Cu pacatul pe care l-ai ascuns
In noptile tale de veghe.
Si groaza soare, pe tine te va-ncinge,
Cand batranii vor vedea zidirea,
Ce-n Sion, locas al bucuriei…
Domnul ne va fi soare!

Vai de mine!
Multi isi vor pleca genunchiul,
Mila implorand cand auzi-vor:
“Plecati ca nu va cunosc!”
Vor chema stancile sa-i acopere,
Scormonind morminte, chemand morti afara,
Ca sa intre ei.

Caci al neprihanirii soare,
Ei nu-L vor putea privi,
Cand maretia toata fi-va pentru-ai Lui copii,
Ce de aici din a intristarii vale,
Au fost ai luminii fii,
Iar noaptea au vegheat cu candelele pline.