Ca ei - Lidia Duma

În groapa cu lei când am stat,
Isus S-a coborât lângă mine,
Să n-am teamă în braţe m-a luat,
Aşteptând amândoi ziua de mâine.

Apoi în cuptorul încins,
Aruncat când am fost nimicirii,
Chiar acolo Isus a pătruns,
Dându-i iarăşi viaţă trăirii.

Mângâierea pe-obrazul meu puse,
Arătându-mi răbdarea din El,
Şi mi-a zis c-am trecut încercarea
Prin credinţă ca şi Daniel.

Condamnat prin omorârea cu pietre,
Îngrozit eu strigam spre Isus,
Dar El coborâse în mine,
Îndreptându-mi privirea în sus.

Şi-am crezut că tot ce-ndurat-am
Va fi doar o nălucă în van,
Dar Isus îmi spuse-o poveste
Despre un apostol Ştefan.

Încercări şi poveri zi de zi
Şi mereu lepădări de credinţă,
Dar când Isus m-a luat în braţe
Ca şi Petru am plâns cu căinţă.

Căutam pe pământ o iubire,
Să-mi împletesc cu ea armonia.
Căutam plângând, printre lacrimi,
Cum căuta parcă ieri şi Maria.

Şi-am găsit pe Isus Salvatorul
La picioare, “Rabuni” am strigat,
Şi de-atunci am rămas împreună,
Căci prin Dragostea Lui ne-am legat