Ai milă, ai Tu milă!

1. Chiar dacă noaptea se destramă şi dimineaţa vine iar;
Măcar în ziua ce mi-o dărui, nimic să nu fac în zadar.
Sfinţeşte-mi buzele cu slove ca să-Ţi aduc doar laude,
Deschide-mi ochii prin credinţă, să Te privesc în glorie.

R. Ai milă, ai Tu milă! Ai Tu milă, nu pleca, rămâi!
Ai milă, ai Tu milă! Numai Tu ştii să mă mângâi.

2. Numai Tu ştii să-mi stâmperi setea din focul ce mă cuprinde,
De focul încercării Tale, Te laud că-mi dai dragoste.
Şi chiar dacă furtuni o mie şi valuri groaznice-ar veni,
Când ochii mi-i ridic spre Tine, simt că nimic nu m-atinge.

3. Numai Tu ştii când eu sunt trist şi pace-n casa mea nu am.
Cu cât de Tin' vreau să m-apropii, cu atat mai mult cad inspre iad.
Dar mâna Ta iar mă cuprinde şi mă tridică să nu cad.
Ajuta-mă, Isuse Doamne, ca să nu mă rog în zadar.

4. Când Tu vorbeşti Stăpânul vieţii, învaţă-mă să tac să ascult.
Cum să vorbesc şi cum să-ţi dărui din toată dragostea mai mult;
Şi chiar din timpul meu Isuse, eu jumătate să-Ţi ofer;
Şi atunci când încercarea vine, să nu mai plâng, să nu disper.