Adu, Doamne, primăvara
1. Adu, Doamne, primăvara și rămâi și Tu cu noi,
C-am avut atâta iarnă și îngheț, și vânt, și ploi.
Uite-Te în sinea noastră ce de viscole am avut,
Dă din nou un rost la toate, rostul care s-a pierdut.
R. /: Adu, Doamne, primăvara, după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim :/
2. Iarna sufletelor noastre ne-a asprit, ne-a-nsingurat,
Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat.
Doar Tu, Doamne, ești mai mare decât colții asprei ierni,
Sub cereasca vindecare, fă un semn ca să ne chemi.
[T]
Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii, înc-o dată,
Și miros să răspândim de credință adevărată.
Adu, Doamne, primăvara după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim.
C-am avut atâta iarnă și îngheț, și vânt, și ploi.
Uite-Te în sinea noastră ce de viscole am avut,
Dă din nou un rost la toate, rostul care s-a pierdut.
R. /: Adu, Doamne, primăvara, după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim :/
2. Iarna sufletelor noastre ne-a asprit, ne-a-nsingurat,
Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat.
Doar Tu, Doamne, ești mai mare decât colții asprei ierni,
Sub cereasca vindecare, fă un semn ca să ne chemi.
[T]
Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii, înc-o dată,
Și miros să răspândim de credință adevărată.
Adu, Doamne, primăvara după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim.
Versetul Zilei
1 Petru 3:7
Barbatilor, purtati-va si voi, la randul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedecate rugaciunile voastre.
Powered by Biblia Online
Adu, Doamne, primăvara
1. Adu, Doamne, primăvara și rămâi și Tu cu noi,
C-am avut atâta iarnă și îngheț, și vânt, și ploi.
Uite-Te în sinea noastră ce de viscole am avut,
Dă din nou un rost la toate, rostul care s-a pierdut.
R. /: Adu, Doamne, primăvara, după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim :/
2. Iarna sufletelor noastre ne-a asprit, ne-a-nsingurat,
Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat.
Doar Tu, Doamne, ești mai mare decât colții asprei ierni,
Sub cereasca vindecare, fă un semn ca să ne chemi.
[T]
Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii, înc-o dată,
Și miros să răspândim de credință adevărată.
Adu, Doamne, primăvara după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim.
C-am avut atâta iarnă și îngheț, și vânt, și ploi.
Uite-Te în sinea noastră ce de viscole am avut,
Dă din nou un rost la toate, rostul care s-a pierdut.
R. /: Adu, Doamne, primăvara, după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim :/
2. Iarna sufletelor noastre ne-a asprit, ne-a-nsingurat,
Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat.
Doar Tu, Doamne, ești mai mare decât colții asprei ierni,
Sub cereasca vindecare, fă un semn ca să ne chemi.
[T]
Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii, înc-o dată,
Și miros să răspândim de credință adevărată.
Adu, Doamne, primăvara după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim.