Adu, Doamne, primăvara

1. Adu, Doamne, primăvara și rămâi și Tu cu noi,
C-am avut atâta iarnă și îngheț, și vânt, și ploi.
Uite-Te în sinea noastră ce de viscole am avut,
Dă din nou un rost la toate, rostul care s-a pierdut.

R. /: Adu, Doamne, primăvara, după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim :/

2. Iarna sufletelor noastre ne-a asprit, ne-a-nsingurat,
Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat.
Doar Tu, Doamne, ești mai mare decât colții asprei ierni,
Sub cereasca vindecare, fă un semn ca să ne chemi.

[T]
Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii, înc-o dată,
Și miros să răspândim de credință adevărată.
Adu, Doamne, primăvara după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim.