Adă Doamne primavara

1. Adă Doamne primăvara și rămâi și Tu cu noi,
C-am avut atâta iarnă și îngheț și vânt și ploi.
Uite-Te în sinea noastră ce de viscole am avut,
Dă din nou un rost la toate, rostul care s-a pierdut.

R. Adă Doamne primăvara, după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim.

R1. Adă Doamne primăvara, după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte și putere/: să iubim. :/

2. Iarna sufletelor noastre, ne-a asprit, ne-a-nsingurat;
Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat.
Doar Tu Doamne, ești mai tare decât colții asprei ierni,
Sub cereasca vindecare, fă un semn, ca să ne chemi.

B. Fă-ne Doamne să-nflorim, cu copacii înc-o dată
Și miros să răspândim de credinț-adevărată.