1. A venit în lume ca un copilaş,
La necazul nostru S-a făcut părtaş,
N-a avut o casă, nici un pat, curat,
Fiindcă într-un staul El S-a întrupat...
El, Mântuitorul, cel mult aşteptat.

2. A venit în lume, a venit la-ai Săi,
N-au vrut să-L primească oamenii cei răi...
Când aflară vestea, mult s-au tulburat,
Şi-au trimis să-L caute, cu gând necurat,
Pe Mântuitorul cel mult aşteptat.

3. A venit în lume ca un mieluşel,
Căci era o cruce numai pentru El,
S-a născut să moară, El, neprihănit,
Pentru-ntreaga lume, fiindcă ne-a iubit,
Astfel mântuirea El a dăruit!

4. A venit în lume şi de dragul tău!
Te-ntreb: Ce vei face cu-acest Dumnezeu?
/ : Îl primeşti în viaţă ca Mântuitor,
Ori rămâi şi astăzi tot nepăsător? :/
Tot nepăsător, făr’ Mântuitor ?...