A Ta chemare

1. A Ta chemare, glas de aripă,
Din templul Tău se aude şoptind.
Trestia-i frântă, dar se ridică.
Din somnul greu, Duhul Tău ne-a trezit.

R1. Câtă splendoare se-arată tainic
Inimii noastre desprinse din lut.
Mare eşti, Doamne, cât eşti de mare,
Iubire mare ca a Ta n-am cunoscut !
Mare Îţi este a Ta lucrare,
Sfârşeşte dar, rogu-Te, ce-ai început!

2. Golgota-i tristă şi Gheţimani,
În care lacrimi de sânge Ţi-au curs.
Piară minciuna, piară şi banii
Din care Iuda osândă şi-a strâns.

R2. Crucea-i de jale şi suferinţă,
Cuie-n picioare şi-n mâini Ţi-au străpuns.
Şi-n loc de apă, oţet şi fiere,
Şi-o suliţă ce trupul Ţi l-a străpuns.
Acesta-i jertfa de biruinţă
Prin care sângele pe cruce Ţi-a curs.

3. Spini în coroană, batjocuri multe,
Biciul cu plumb şi nuiele-au lovit
Peste a Ta carne, peste a Ta rană,
Blestemul greu de păcat l-ai primit.

R3. Ce întuneric şi ce durere,
De Tatăl bun să Te ştii părăsit!
Deschis-ai Calea cu a Ta putere
Şi, pentru noi, în cerul Sfânt ai mijlocit.
Cu sânge-i scrisă a Ta-nviere,
Cu atâta iubire sfântă ne-ai mântuit!