Dragostea, e ca un nor de ploaie
Și cade peste un pămînt uscat.
Și-oricît de greu ar fi pămîntul să se moaie,
Iubirea, crește și dă rodul binecuvîntat.
Dragostea, e ca și raza cea de soare
Care îți dă avînt spre tainic zbor,
Dar ce păcat, adeseori este uitată
Și chiar călcată de al urii crunt picior.
Speranța, fericirea, și inima ce iartă,
Dreptatea, bucuria, și dorul fără vină.
Ar fi în lume numai visuri, moarte
De n-ar fi dragostea să le mențină.
Din dragoste veni Hristos în lume
s-aducă infinitul de lumină.
Și ființa mea prin tot ce este viața
Crește prin această dragoste Divină.
Autor versuri: Ina Cordun din Corjeuti
Și cade peste un pămînt uscat.
Și-oricît de greu ar fi pămîntul să se moaie,
Iubirea, crește și dă rodul binecuvîntat.
Dragostea, e ca și raza cea de soare
Care îți dă avînt spre tainic zbor,
Dar ce păcat, adeseori este uitată
Și chiar călcată de al urii crunt picior.
Speranța, fericirea, și inima ce iartă,
Dreptatea, bucuria, și dorul fără vină.
Ar fi în lume numai visuri, moarte
De n-ar fi dragostea să le mențină.
Din dragoste veni Hristos în lume
s-aducă infinitul de lumină.
Și ființa mea prin tot ce este viața
Crește prin această dragoste Divină.
Autor versuri: Ina Cordun din Corjeuti