A fost cândva un staul

A fost cândva un staul,
Nu cel din Betleem,
O pestera ciudata,
O grota de blestem!

Pastorul fara grija
Plecase pe poteci,
Dormeau pe sub paienjeni
Ciorchini de lilieci;

O raza de lumina
Nu patrundea din cer,
De zgura era ziua
Si noptile de fier;

Alunecau culbecii
Pe jilavii pereti
Din fânul ud si putred
Se ridicau bureti;

Cântati, cântati, voi îngeri,
Pastori si oameni buni!
Veniti, voi, magi ai vremii
Ca vremea-i de minuni!

Dar într-o noapte, îngeri
Cautara la zenit
Si parca printre stele
O stea a rasarit!

Si nu stiu cum deodata
Veneau lumini de zori
Si fânul era proaspat
Si mirosea a flori!

Zburara liliecii
Si beznele s-au dus
Iar eu cântam din fluier
Cu îngerii de sus

Si iata într-o parte,
Privirile-mi arunc
Si vad sclipind o iesle
Si-n ieslea mea un Prunc!

Cântati, cântati, voi îngeri,
Pastori si oameni buni!
Veniti, voi, magi ai vremi
Ca vremea-i de minuni!

Si pentru-a-câta oara
Slaviti pe Dumnezeu
Caci Pruncul e acelasi
Iar staulul sunt eu