Pe vremuri, sta Iosua în criza de timp
Erau mul?i du?mani pe pamânt,
Caci soarele-apune ?i ei sunt pe câmp
?i noaptea venea pe pamânt.
Atunci, ridica Iosua mâna spre cer
Cu glas ca de tunet strigând
Opri?i-va, astre, mai da?i-mi ragaz
Sa-i vad pe du?mani la pamânt!

Opre?te-te, soare, deasupra pamântului!
Opre?te-te, luna, ?i tu!
Lungeasca-se ziua aceasta a harului
?i nimeni sa nu zica: 'Nu!'

Istoria aceasta de mult retraim,
E soarele aproape asfin?it...
Du?manul e înca-n picioare o ?tim
De?i are capul zdrobit.
Din ghearele-i crude, pe cei dispera?i,
Cautam ca sa îi smulgem acum.
Opre?te, Parinte ceresc,Te rugam
Opre?te al soarelui drum!

De este vreun Iosua în veacul acest,
Sa-nal?e dar glasul spre cer,
Sa-i scape pe-acei din mormintele reci
Ce jertfa umana o cer!
Nu vrem a?ipire la pleoape sa dam,
Acum lupta este în toi.
Din noaptea de veci, suflete noi salvam,
Caci Domnul vie?ii e-n noi.