Ma gândesc ades la Tine,
La iubirea Ta adânca,
La fântâna apei vietii
Ce mai izvoraste înca.
Doar un pas am mers spre ceruri,
Si m-ai rasplatit asa
Cum gândirea cea mai-nalta,
Niciodata n-ar visa...

/: O, de s-ar deschide cerul
Si Te-ai coborâ în slava,
S-ar aprinde înaltimea,
De splendoarea Ta grozava,
Si s-ar despica în doua
Muntii în cuprinsul lor,
De lumina Ta, s-ar umple
Muntele Maslinilor. :/

Ai veni atunci la mine
Si Te-as invita la cina
Si Ti-as darui cu totul
Inima de pace plina;
As privi mereu la chipul
Care-a suferit dispretul
Si, spre fericirea noastra,
A platit cu sânge pretul.

Daca voi intra vreodata,
În a nemuririi spatii,
Ca, în lumea înoita,
Îngerii sa-mi fie fratii,
Numai prin a Ta iubire,
Voi pasi în vesnicie;
Tu-mi vei fi si-acolo,
Doamne,
Cea mai sfânta bucurie