Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare

Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare
Nu stiam de oaza din pustiu
Asteptam sa vina corbii-n zare
Asteptam sfârsitul meu târziu

Mi-am plimbat privirea peste lume
Si-am zarit pustiul gol si sterp
Am simtit fiorul mortii-n mine
Tot mai mult ma apasa în piept

Chinuit de arsita torida,
Coplesit de-al mortii evantai
M-am trezit la vocea Ta cea blânda
Tocmai Tu, o, tocmai Tu erai

Nu stiam, Isuse, Ca în Tine,
Curg izvoare limpezi de clestar
N-am stiut ca setea cruda-n mine
Numai Tu ai stins-o cu-al Tau har

Daca vrei si tu, amice draga,
Focul inimii din piept sa-l stingi
El îti vindeca fiinta-ntreaga
Vin la El, la pieptu-I drag sa plâng