Nimic nu sunt, un strop de tina

Nimic nu sunt, un strop de tina
În care-ai pus un bob de grâu,
Un ciob în care aprinzi lumina,
Pustiu din care, Tu scoti un râu.

Nimic nu sunt, o cupa sparta
Din care faci un heruvim.
Sunt omul care Te-am dat la moarte
Fara sa-mi pese de-al Tau suspin.

Nimic nu sunt, un rob netrebnic
Chemat ca jugul Tau sa-l port,
Sa dau deoparte piatra cea rece,
Când Tu dai viata, celui mort.

Nimic nu sunt, o trestie frânta
Din care faci toiag de fier,
O luminita fumegânda,
Ce mâine fi-va o stea pe cer.

Numic nu sunt, dar Tu esti totul
Si Tu Te-ai dat ca pret al meu,
Facând din pieptul meu chivotul
Ce poarta-n el pe Dumnezeu.

Nimic nu sunt, nimic sub soare
Iar Tu te-ai dat pentru nimic
ÃŽn veci sa fii, mereu mai mare
Iar eu în veci, mereu mai mic