Întregul soare
Joaca-n stropi de roua
Si Tu în inimi poti sa locuiesti.
E o minune ce e vesnic noua
Marimea Ta ce stii s-o marginesti.

Mi-e gata inima sa cânte Tie,
Al lumilor Poet slavit!
Poema Ta este o armonie
Si-n slava lor esti oglindit.

Pe cer ai scris cu slove arzatoare
Marirea Ta ascunsa-n nesfârsit.
Desi nu pier, sunt totusi trecatoare,
Dar glasul Tau ramâne-n veci iubit.

Fulgerator, lumina se abate
Din cer în cer, gasindu-si calea sa
Dar planul vecilor
De-a-drept strabate
Un duh mânat de însasi raza Ta.

Se misca tot
Cum nu se poate spune.
Uimit ascult si cu nesat privesc;
Dar lânga Tine îmi gasesc o lume
Ce-mi satisface noul simt ceresc.

Atâtea legi, nespus de felurite,
Urzesc mereu vesminte de-ntâmplari;
Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite
Si doar pe noi cu vesnice schimbari.

Te-ai îmbracat în omeneasca fire
Si-ai ispasit calcarile de legi.
M-a biruit Isuse-a Ta iubire!
Acuma poti cu orice sa ma legi.

Legata inima de-asa Iubire,
În fata Ta ma simt prea mic,
Dar pot sa cânt
Dumnezeiasca-Ti fire
Ca Tu esti totul, eu nimic.

În veacurile cele viitoare
Când tot ce-i rau pe veci va fi apus,
În jurul Tau, nemarginite Soare,
Vom fi atrasi din ce în ce mai sus