În gradina Ghetsimani

În gradina Ghetsimani,
Templu pasnic, linistit
Era locul rugaciunii
Al lui Isus, mult iubit.
El s-a dus în locul tainic
Cu ai Sai învatacei,
Sa se roage , sa vegheze,
Pentru El si pentru ei.

Nu plecase niciodata
El cu-atâta întristare,
În gradina neuitata
Ca în noaptea de tradare.
El veni ca sa plateasca
Vina greului pacat;
Pe noi sa ne mântuiasca
Din pierzare ne-a scapat.

El zise-aceste cuvinte
Tremurând în glasul Sau;
"Întristat pâna la moarte
E acum sufletul meu!"
"Privegheati si voi cu Mine!"
A spus alesilor Lui
"Pâna ce în rugaciune
Stau-naintea Tatalui".

Si mergând putin nainte
A cazut pe fata Sa
Zicând "Bunule Parinte,
Fie numai voia Ta!"
Tot cu aceste cuvinte
De trei ori El S-a rugat.
Suferind chinuri cumplite,
Pentru-al lumii pacat!

Din agonia Sa mare
Ce-n sudori sânge i-a scos,
El iesi cu triumf mare
Caci un înger veni jos,
Ca o solie cereasca,
De la tronul Tatalui,
Ca El sa desavârseasca
Mântuirea omului.

Când la învatacei vine
Zice aflându-i dormind
"N-ati putut si voi cu Mine
Un ceas sa stati priveghind?"
Însa ei nu pricepura
Desi de trei ori sculati.
Si dormira mai departe.
Dar Isus s-a tulburat