Fiecare strop de roua
Strâns în zori
În potirele gingase de la flori
Este-o lacrima,
Ce s-a prelins odata pe-un obraz
Si-a lasat pe chip culoarea-i de topaz

E uitata gingasia mamelor
Si-i tradata nazuinta tatilor
Spulberate
Sunt nadejdile cladite-n suferinti
Si-s calcate juruintele fierbinti

Numai Tu, Isuse dulce, ne rasari
Cu lumina si splendoarea
Dinspre rai;
Fruntea ne-o putem pleca
La sânul Tau în liniste
Sa ne mângâi cu, divina dragoste.

Daca-un prieten nefatarnic
Te-a-nsotit
Daca-o inima de mama te-a iubit
Daca-o gura de prieten
Ti-a vorbit sa mergi în sus
Prin acestea toate ti-a vorbit Isus.

Nu schimba iubirea sfânta
Pe-un fior
Nu-ti risipi vesnicia pentru-un dor !
Nu schimba zâmbetul mamei
În al lacrimei suspin
Nu trada onoarea Mirelui Divin