Eram copil si-atâta bucurie

Eram copil si-atâta bucurie
Ma însotea pe calea spre Hristos
Aveam fiorul Sfânt de nostalgie
Când mici poveri ma apasau în jos.

În primaveri treceam
Prin lunci, zavoaie
Si cânturi ascultam de ciocârlii
Vedeam seninul calm
Chiar si pe ploaie
Cântam patruns de sfinte Melodii

Dar mai apoi fiind pribeag prin lume
Am fost atras de amagiri mereu
Crezând ca au si slava si renume
Mi-au stins cautarea dupa Dumnezeu
Cautam mâhnit adesea fericirea
Si când mi se parea ca o gaseam
Eram mai trist, era nefericirea
Dezamagit si frânt iar ramâneam

Târziu am întâlnit Un Sfânt pe cale
Si eu I-am spus ce-nsuflet am avut
M-a ascultat si-apoi mi-a zis cu jale
Întoarce-te de unde ai cazut.

Azi m-am întors, îmi pare rau de anii
Ce i-am pierdut si nu i-am folosit
Îmi plâng trecutul,
Doamne îti cer iertare
Primeste-ma din drumul ratacit

Mai da-mi o Doamne iar,
Divinul cântec
Ce ma-nsotea când eu eram umil
Mai da-mi seninul anilor de fraged
Ca si atunci când eu eram copil

Azi m-am întors, îmi pare rau de anii
Ce i-am pierdut si nu i-am folosit
Îmi plâng trecutul,
Doamne îti cer iertare
Primeste-ma din drumul rataci