Era odata-o tainica gradina
În care Domnul se ruga plângând,
Si fata Lui, cea plina de lumina
Era-ntristata pâna la mormânt.

De multe ori pe fata el cazuse
Si se ruga cu mult amar nespus;
"Sa treaca Tata,
Sa nu beau paharul"
Paharul suferintei lui Isus.

În Getsimani, gradina neuitata,
În tine plânge Domnul cu amar -
Si-apoi se-mbraca-n haina umilintei
Si-si pregateste drumul spre Calvar.

O, Ghetsimani, gradina neuitata,
Tu ai vazut durerea lui Isus,
Pe Iuda, când a sarutat odata
Pe Domnul stralucirilor de sus!

O, Ghetsimani, as vrea sa fiu în tine,
Sa vad si locul unde El a plâns;
Sa plâng, si eu, cu lacrimi si suspine
Sa plâng, caci pentru mine
El a plâns..