Nu ti-a fost prieten duhul lumii

Nu ti-a fost prieten duhul lumii:
Te-a amanat de azi pe maini
Si, dupa ani de inselare,
Nimic nu ti-a lasat in maini.

Nu ti-a fost, nici copilaria,
Prieten credincios! Curand
S-a dus, senina, catre altii
Si gol te-a parasit, plangand.

Nu ti-a fost prieten, cu credinta
Nici tineretea cum ai vrut,
Nici sanatatea, nici norocul
Un singur Prieten ai avut.

Dar pe Acela, Unul singur,
L-ai ascultat cel mai putin,
L-ai ascultat cel mai din urma
Si L-ai primit ca pe-un strain.

Si totusi, inca mai asteapta
Ca-n sfintele-ti pareri de rau,
Sa pretuiesti a Lui iubire,
Cat mai asteapta-n pragul tau.

Deschide-I singurului Prieten,
Plangandu-ti vina cu amar,
Caci, daca si El se va duce,
Poti plange-atunci... va fi-n zadar...