Când sufletul, îmi era trist

Când sufletul, îmi era trist,
Când inima-ntruna gemea,
Când durerile m-au cuprins,
Am alergat la mila lui Isus.

Si-am zis Stapâne bun si drag,
Asculta-mi ruga ce ti-o-nalt,
Trimite-mi ajutor din cerul Tau,
O nu ma mai lasa sa gem mereu.

În barca vietii când pluteam,
Când încercarea m-a cuprins,
Când valurile m-au lovit,
Atunci am plâns,
Am plâns, am plâns

Când am ramas eu parasit,
De toti acei ce m-au iubit,
Am suspinat si am gemut,
Dar totu-a fost zadarnic, parasit