Asa de mult m-a chinuit setea

Asa de mult m-a chinuit setea
Si patul nu-l paraseam,
Degeaba apa-a fost tulburata,
Eu far nadejde eram.

O! cum sa traiesc fara de nadejde
Puternice Dumnezeu?
Degeaba apa-a fost tulburata,
Caci altul se vindeca.

Dar într-o zi spre mine se-apleaca
Si ma ridica-un strain,
Si mâna rece duios mi-o prinse;
Cu lacrimi El mi-a vorbit.

O! Sfânta putere-ai patruns în mine
Si patul l-am parasit,
Betezda azi este luminata
De-al meu scump vindecator.

Acum tresalta caci ai putere
Tu, care olog erai,
Si paraseste acum Betezda
Unde-ai stat atâtia ani.

O! Tu esti a mea slavita nadejde
Si pentru Tine traiesc,
Caci pentru mine L-ai dat pe Isus
Slavitul Mântuitor