Langa mormantul gol - Puiu Chibici

Lângă mormântul gol şi rece
Stătea Maria şi plângea
Şi nu voia ca să mai plece
Căci Domnul ei nu mai era.

“Unde l-au pus pe-nvăţătorul?”
În taină ea se întreba
O, de-ar putea să-şi stingă dorul
O clipa doar de l-ar vedea.

Cănd copleşită de tristeţe
La toate acestea se gândea
O voce plină de blândeţe
O întreaba: “Ce faci fiica Mea?”

Crezând atunci că-i grădinarul
Ea l-a întrebat “Unde L-ai pus ?”
Fără să ştie că tâmplarul
Ce îi vorbea era Isus.

Dar Domnu’ o cheama atunci pe nume
Cu glas duios şi minunat
“Învăţătorul tău, Rabuni,
E viu, din morţi a înviat !

Tresaltă acum de bucurie
Vesteşte aceasta tuturor
Că pentru veci de veci, Marie
Sunt Rege, Rege-al Regilor ”.

Osana, glorie, mărire
S-a rupt al morţii bold de fier
Isus e iar în strălucire
E liber drumul către cer.

A înviat speranţa vieţii
A înviat precum a spus
De-acum în zorii dimineţii
Răsare un soare nou – Isus.

E sărbătoare în cetate,
E sărbătoare pe pământ
Căci ne-a răscumpărat din moarte
Pentru vecii Isus cel Sfânt.

A înviat şi-n toată lumea
Răsună acest salut frumos
Din gură-n gură toţi să spună:
“A înviat Isus Hristos !”