1. Ai auzit vreodată, prietene, de Mine
Pe când în largul lumii cutreierai semeţ,
Pe când cu lănci şi scuturi cohortele străine
Te căutau să-ţi ceară al vieţii tale preţ?

/: Ai auzit vreodată prietene, de Mine
Când floarea tinereţii îşi scutura podoaba?
Ca să te scap de lanţuri, de moarte şi ruşine,
Eu am murit pe cruce în locul tău, Baraba!.... :/

2. Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna
Şi pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna-
Tâlharii cei cu vază cerură pe-tâlhar.

/: Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,
Şi-atunci mulțimea oarbă te-ar fi cerut degeaba,
Dar M-am gândit la tine... privind spre veșnicie,
Şi am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!... :/

3. Te chem şi astăzi... vino şi vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi, prin spini şi bolovani,
Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii
Şi ceru-ntreg te-aşteaptă de două mii de ani!

/: De-ai şti ce neagră noapte şi ce adânc fierbinte
Va fi când suferinţa nu va cunoaşte graba,
Vei plânge-ntotdeauna şi-ţi vei aduce aminte
Că am murït pe cruce în locul tău, Baraba!... :/