Prin multe tari frumoase, in viata, am trecut
Si-atatea vai si dealuri frumoase am vazut;
Dar nici un deal din lume nu m-a atras asa
Ca dealul ce pe nume o Se cheama Golgota.

Acesta nu se-nalta cu varful pan' la nori;
Pe culmea lui, zapada nu cerne albe flori.
Si totusi nici pe-un munte o Nu m-am simtit asa
De Dumnezeu aproape o Ca sus, pe Golgota.

Nu-s brazi inalti acolo, nici iarba verde jos,
Dar este, sus pe munte, un lucru pretios:
E crucea rastignirii, o Si jertfa de pe ea
Ne dete mantuirea... o Aceasta-i Golgota!

Si nu sunt nici izvoare pe dansul cand privesti,
Nici rauri curgatoare de ape pamantesti,
Dar este, sus pe cruce, o Izvorul minunat
Ce gresurile lumii o Le-a sters si le-a spalat.

De-acolo, si talharul se-ntoarce credincios;
Si mantuit se-ntoarce caitul pacatos.
Acolo, vezi pe Domnul o Cand plangi sub crucea Sa;
Acolo-i bucuria: o Veniti, la Golgota!

Tu, omule, ce-n lume suspini nemangaiat
Inalta al tau suflet spre locul minunat!
Acolo, mantuirea o Si pacea vei afla;
Acolo-i fericirea: o Veniti, la Golgota!