Fiul meu - Alin Belean

Fiul Meu, de ce eşti trist, şi cu ochii plecaţi la pamânt,
Pace nu ai şi te simţi vinovat, şi parcă-n tine ceva s-a schimbat?
Strălucirea acestei lumi te-a orbit şi-ncet tu te-ai îndepărtat
De ce cauţi mereu diamante în noroi, când Eu ceru-ntreg ţi-am dat?

/: O, fiul Meu, întoarce-te
Dă-mi inima azi căci vreau să te ridic.
Lasă orice-ar putea să-ţi ascundă faţa Mea
Fiul Meu te iubesc, tu ştii, mereu :/

Fiul Meu tu nu mai poţi, o lacrimă să-mi dai când stai 'naintea Mea,
Nu poţi să simţi, să plângi cu cei ce plâng, şi nimic nu te-ar mai bucura
Vezi pe alţii cum greşesc, iar pe tin' nimic nu te-ar putea mişca.
Rugăciunea ta e doar vorbe spuse-n vânt, căci eşti departe cu inima!

Fiul Meu, vreau să te duc la izvoarele vieţii din vecii
Să-ţi las din nou pacea Mea în inima, şi dorul de-a mă întâlni
Vreau să pun în gura ta, o cântare nouă ce va izbuti
Îndoială şi teamă şi orice te-ar lovi, fiul Meu, te iubesc, să ştii !