Ce ar fi făptura-mi fără Tine

1. Ce-ar fi fãptura-mi fãrã Tine, Mântuitorul meu slãvit
Ce-as fi, de n-ai fi Tu în mine cu harul Tãu nemãrginit
As fi un bulgãre de gheatã, un chip de humã fãrã viatã,
O stâncã-nvãluitã-n ceatã si-o noapte fãrã dimineatã.

2. As fi un far fãrã luminã, pustie de nisipuri plinã,
Cu vânturi fãrã de odihnã, cu serpi si scorpii ce-nveninã;
As fi o albie uscatã pe unde-a fost un râu odatã,
O frunzã smulsã si purtatã fãrã de scop, prin lumea toatã.

3. Asa as fi, dar, slavã Tie, Tu-mi esti a vietii bogãtie,
Comoara harurilor vie ce mã inundã pe vecie;
Eu n-as sti azi ce-i strãlucirea vietii-n mii si mii de fete,
Si n-as fi cunoscut iubirea cu-nfiorãri si frumusete.

4. De n-ai fi fost, Tu, Bunãtate, Începãtorule-a-toate,
Cu taine-adânci si minunate, ce totul vrea si totul poate;
Tu m-ai suit în slãvi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, si-acum, si-n veacul care vine!