Zidurile tale, Ierusalime

1. Zidurile tale, Ierusalime,
Nicicând nu se vor mai dărâma,
În curând domni-va Cel ce-a zis ca vine,
Isus, Împăratul Mesia, Isus, Împăratul Mesia.

2. De-atâta timp tot ură şi războaie,
Tot lacrimi, tânguiri şi despărţiri,
Splendoarea ta, Sioane, o dispoaie
Păcate grele şi nelegiuiri.
"Te-am părăsit în marea Mea mânie
Pentru o vreme, însă nu de tot,
Dar te-oi primi din nou cu bucurie
Căci Eu sunt Domnul Sfânt, sunt Savaot."

3. "Mă voi întoarce iar cu bunătate,
Popor ales, poporul Meu iubit,
Iar porţile ce-acum ţi-s dărâmate
Se vor zidi, căci Domnul a vorbit.
Ascultă ce-ţi vorbeşte astăzi Domnul,
Acela credincios şi-adevărat,
Curând va arde iar lumina-n sfeşnic,
Curând se-ntoarce Marele-Împărat.''

4. "Nu se va mai atinge de cetate
Nimic din ce-i spurcat şi necurat,
Căci Eu împărăţi-voi cu dreptate,
Israele, Eu te-am răscumpărat.''
Întoarce-te acuma cu căinţă,
Cu remuşcări şi cu păreri de rău,
Să fii primit din nou cu-ngăduinţă,
De Cel ce e Iehova, Dumnezeu.