Vorbeşte-ne, Isuse, cu dulcele Tău glas

1. Vorbeşte-ne, Isuse, cu dulcele Tău glas,
Şopteşte-ne-n iubire: „Eu, singuri, nu vă las!”
Inima ne-o deschide s-auzim vocea Ta;
Cu laude ne umple-n Tine-a ne bucura.

R. /: Vorbeşte-ne Isuse, ne spune iubitor:
„Prin adevăr fiţi liberi, mereu învingători!”
Vorbeşte-ne o, Doamne, mereu cu dulce glas,
Să-Ţi auzim şoptirea: „Eu, singuri, nu vă las!” :/

2. L-ai Tăi urmaşi vorbeşte, condu-i pe drumul sfânt,
Şi dă-le bucurie, ţine-i treji pe pământ.
Fă ca în consacrare să-Ţi dea toţi viaţa lor;
Ca la a Ta venire, să Te-aştepte cu dor.

3. Vorbeşte-ne ca-n timpuri, arată-Ţi voia Ta!
Să ştim ce-i datoria, gustând iubirea Ta.
Mărire să-Ţi dăm Ţie şi pacea s-o vestim
Şi să-Ţi călcăm pe urme, ca să Te preamărim.