Vorbeşte Doamne, căci sunt rob

1. Vorbeşte Doamne, căci sunt rob
Şi robul Tău ascultă.
/: Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
Mai dă-mi din grâul Tău un bob
Şi dragoste şi dragoste mai multă. :/

2. Vorbeşte, Doamne, că sunt gol
Şi-mi bate-n suflet vântul.
/: Căci mii de corbi îmi dau ocol,
De când pe-al inimii pridvor,
Ţi-ai aşezat, Ţi-ai aşezat Cuvântul :/

3. Vorbeşte, Doamne, căci în piept
Mi-e inima firavă.
/: Nebun te face-orice-nţelept
Dar eu cu mai mult dor aştept
În vremea de, în vremea de zăbavă :/

4. Mai dă-mi din pâinea Ta un drob
Şi flacără mai multă.
/: Chiar dacă-s fiu şi nu sunt ciob
Dar eu din dragoste sunt rob
Şi robul Tău şi robul Tău ascultă :/