1. Acum privim spre cer sfios ca-ntr-o oglindă
Şi multe lucruri ni se par de ne-nţeles;
Adesea nedreptatea-ncearcă să învingă
Fiindcă rodul muncii încă n-am cules.

R. /: Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă,
Când vom primi răspuns la mii de întrebări,
Dar pân-atunci trăim crezând, privind prin ceaţă,
La lucruri ce se par în depărtări. :/

2. De ce-i atâta suferinţă printre oameni
De ce săracii mor de foame între noi?
Când unii se desfată-n lux şi îmbuibare
Pe alţii lasă chiar să piară în nevoi?

3. Oricum am vrea să nu mai fie-n lume ură
Să fie sfântă armonie între fraţi
Să nu mai fie aurul închis în zgură
Şi robii toţi să fie-odată dezlegaţi.

4. Îndepărtat de Dumnezeu ca şi Sodoma
Pământul s-a umplut acum de urâciuni;
Dar iată ce-a adus păcatul printre oameni
Dureri, necaz şi nesfârşite-amărăciuni.

Versuri similare

Versetul Zilei

1 Petru 2:9

Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor, pe care DUMNEZEU Si l-a castigat.

Powered by Biblia Online