Un om trăia odată

1. Un om trăia odată, Iair el se numea
Fruntaşul sinagogii din veacu-ndepărtat
Şi la nenorocire el nici nu se gândea
Şi la nenorocire el nici nu se aştepta

R1. /: Dar vai ! Ce grea durere ce vânt îngrozitor !
Sufla din a lor casă un vânt usturător !
Că scumpa lor fetiţă, copila lor muri
S-a dus din a lor casă a mamei bucurii :/

2. Atunci Iair aleargă să-L cheme pe Isus
Să-l cheme în a lor casă, în casa cea de plâns
Domnul cu ucenicii atunci chiar le vorbea
Iair I se închina şi astfel Îi grăia:

R2. /: Fetiţa mea e moartă, iar dacă vei veni
Eu ştiu că o să-nvie, deci nu mai zăbovi
Să-nvie-a mea fetiţă e tot ce îmi doresc eu
Căci ştiu că eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu :/

3. Atunci Domnul se duce în casa lui Iair
Unde era durere,amar,necaz şi chin
A dat pe toţi afară şi astfel El grăi:
"Talita cumi !" - "Scoală !" - "O, scoală, nu dormi !''

R3. /: Atunci - O, ce minune ! Copila a-nviat !
Căci Domnul e-nvierea, Isus cel minunat
Azi Domnul înviază chiar pe păcătoşi
De aceea azi te-ntoarce şi vino la Hristos ! :/