Te-ai sfărâmat tu vasule-ncercat

1. Te-ai sfărâmat tu vasule-ncercat
De parcă Tu de mâna Lui
Nicicând n-ai fost lucrat
Dar totu-i minunat că eşti în al Său har
În casa vaselor de preţ, în casa marelui Olar.

R. Noi nu suntem să ştie toţi
Noi nu suntem doar tină
Ci un pământ ce-i frământat
Cu apă şi lumină
Şi-acest pământ ce-i încercat
Aur să devină
/: Nu poate fi :/ lucrat de-o altă mână.

2. Olari în lume-s mulţi dar toţi sunt ca şi lutul
Nu seamănă nici unul nu, cu Cel ce-i Începutul
Dar totu-i minunat că eşti în al Său har
În casa vaselor de preţ, în casa marelui Olar.

3. Olarule de sus, Tu m-ai purtat în mână
De-atunci rămasu-mi-a în piept căldura Ta cea bună
Dar totu-i minunat că eşti în al Său har
În casa vaselor de preţ, în casa marelui Olar.

4. Tu om, oricine eşti tu nu eşti o-ntâmplare
Priveşte-adânc fiinţa ta, tu eşti o taină mare
Dar totu-i minunat că eşti în al Său har
În casa vaselor de preţ, în casa marelui Olar.

5. Tu vii de undeva, din slăvi nemuritoare
O lasă-te lucrat de cel ce te-a adus sub soare
Dar totu-i minunat că eşti în al Său har
În casa vaselor de preţ, în casa marelui Olar.