Suntem duşi şi clătinaţi
1. Suntem duşi şi clătinaţi,
Zbuciumaţi, pe-al mării chin,
De furtuni şi zile sumbre,
Care peste mine vin.
Într-o ţară unde-n veci,
Nu coboară umbre reci,
Vei vedea cu ochii tăi, cum ai să pleci.
R. În curând, zorii vor veni
Şi, în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce lăsase-atâta chin.
2. Unii sunt flămânzi aici,
Alţii n-au unde dormi;
Mulţi sunt cei ce locuinţă
Au, în locuri reci, pustii.
Ne-ntrebăm: de ce-i aşa?
Şi răspuns vrem a avea,
Dar Cuvântul Lui ne spune voia Sa.
3. Încercări ne copleşesc,
Nu-nţelegem rostul lor,
Dar aceasta este calea-n
Ţara bucuriilor!
Din cer, ochii Domnului
Paşii văd ai orişicui;
Ne-ocroteşte, în mod tainic, harul Lui.
4. Ispitiţi suntem ades
Şi-acţionăm necugetat...
Plânge inima zadarnic,
Omul nu e mângâiat:
Doamne, nu pot să pricep,
Bine să văd unde-aştept,
Însă răul îmi loveşte al meu piept.
Zbuciumaţi, pe-al mării chin,
De furtuni şi zile sumbre,
Care peste mine vin.
Într-o ţară unde-n veci,
Nu coboară umbre reci,
Vei vedea cu ochii tăi, cum ai să pleci.
R. În curând, zorii vor veni
Şi, în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce lăsase-atâta chin.
2. Unii sunt flămânzi aici,
Alţii n-au unde dormi;
Mulţi sunt cei ce locuinţă
Au, în locuri reci, pustii.
Ne-ntrebăm: de ce-i aşa?
Şi răspuns vrem a avea,
Dar Cuvântul Lui ne spune voia Sa.
3. Încercări ne copleşesc,
Nu-nţelegem rostul lor,
Dar aceasta este calea-n
Ţara bucuriilor!
Din cer, ochii Domnului
Paşii văd ai orişicui;
Ne-ocroteşte, în mod tainic, harul Lui.
4. Ispitiţi suntem ades
Şi-acţionăm necugetat...
Plânge inima zadarnic,
Omul nu e mângâiat:
Doamne, nu pot să pricep,
Bine să văd unde-aştept,
Însă răul îmi loveşte al meu piept.
Versetul Zilei
1 Petru 3:7
Barbatilor, purtati-va si voi, la randul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedecate rugaciunile voastre.
Powered by Biblia Online
Suntem duşi şi clătinaţi
1. Suntem duşi şi clătinaţi,
Zbuciumaţi, pe-al mării chin,
De furtuni şi zile sumbre,
Care peste mine vin.
Într-o ţară unde-n veci,
Nu coboară umbre reci,
Vei vedea cu ochii tăi, cum ai să pleci.
R. În curând, zorii vor veni
Şi, în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce lăsase-atâta chin.
2. Unii sunt flămânzi aici,
Alţii n-au unde dormi;
Mulţi sunt cei ce locuinţă
Au, în locuri reci, pustii.
Ne-ntrebăm: de ce-i aşa?
Şi răspuns vrem a avea,
Dar Cuvântul Lui ne spune voia Sa.
3. Încercări ne copleşesc,
Nu-nţelegem rostul lor,
Dar aceasta este calea-n
Ţara bucuriilor!
Din cer, ochii Domnului
Paşii văd ai orişicui;
Ne-ocroteşte, în mod tainic, harul Lui.
4. Ispitiţi suntem ades
Şi-acţionăm necugetat...
Plânge inima zadarnic,
Omul nu e mângâiat:
Doamne, nu pot să pricep,
Bine să văd unde-aştept,
Însă răul îmi loveşte al meu piept.
Zbuciumaţi, pe-al mării chin,
De furtuni şi zile sumbre,
Care peste mine vin.
Într-o ţară unde-n veci,
Nu coboară umbre reci,
Vei vedea cu ochii tăi, cum ai să pleci.
R. În curând, zorii vor veni
Şi, în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce lăsase-atâta chin.
2. Unii sunt flămânzi aici,
Alţii n-au unde dormi;
Mulţi sunt cei ce locuinţă
Au, în locuri reci, pustii.
Ne-ntrebăm: de ce-i aşa?
Şi răspuns vrem a avea,
Dar Cuvântul Lui ne spune voia Sa.
3. Încercări ne copleşesc,
Nu-nţelegem rostul lor,
Dar aceasta este calea-n
Ţara bucuriilor!
Din cer, ochii Domnului
Paşii văd ai orişicui;
Ne-ocroteşte, în mod tainic, harul Lui.
4. Ispitiţi suntem ades
Şi-acţionăm necugetat...
Plânge inima zadarnic,
Omul nu e mângâiat:
Doamne, nu pot să pricep,
Bine să văd unde-aştept,
Însă răul îmi loveşte al meu piept.