Sunt un pribeag fără de ţară

1. Sunt un pribeag fără de ţară
Rătăcitor prin lung pustiu
Dar am în ceruri o comoară
Că ţara mea e-n veşnicii.

R. Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul
Să nu mai fiu un pelegrin
Căci după ce-am sa trec Iordanul
Se va sfârşi al meu suspin.

2. Voi lepăda a mea povară
Eliberat de crucea grea
Nădejdea mea nu o să moară
Şi voi intra-n odihna Sa.

3. Tu vezi ce grea e-naintarea
Mă lupt sa biruiesc mereu !
Un dor nespus mă cheamă-acasă:
E dorul după Dumnezeu !

4. Şi voi parcurge calea toată,
Şi voi ajunge-al meu sfârşit,
Primit voi fi cu bucurie
Acasă, când voi fi sosit !