1. Sunt un pribeag fără de țară
Rătăcitor prin lung pustiu
Dar am în ceruri o comoară
Că țara mea-i în veşnicii.

R. Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul
Să nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârşi al meu suspin.

2. Voi lepăda a mea povară
Eliberat de crucea grea
Nădejdea mea nu o să moară
Și voi intra-n odihna Sa...

3. Tu vezi ce grea e ´naintarea
Mă lupt să biruiesc mereu!
Un dor nespus mă cheamă acasă:
E dorul după Dumnezeu!

4. Și voi parcurge calea toată,
Și voi ajunge-al meu sfârșit...
Primit voi fi cu bucurie
Acasã, când voi fi sosit!