Stea de cântec

1. A bătut un călător la al inimii pridvor,
Sângerau pe frunte spinii, când lovind sub cruci străinii
Îl plângeau în vale crinii cu un fior.
A bătut şi c-un oftat, cerul lumii s-a-nnoptat
"Eli, Eli, lama sabactani ?", se frângeau în crâng castanii
Şi trecând pierduţi toţi anii, L-am uitat.

R. Ai bătut, şi din suspin
Mi-ai schimbat ceru-n alin.
/: Stea de cântec preacurată,
Floare albă nepătată,
Viaţa mea în har spălată ţi-o închin :/

2. A bătut Cel veşnic Sfânt şi căzut-am la pământ
Când Maria într-o grădină, printre îngeri de lumină,
Celui viu i se închină la mormânt.
Ai bătut şi din pridvor uşa inimii cu dor
Ţi-am deschis-o în plâns, Stăpâne
Când din praf şi din ruşine, am strigat pierdut spre Tine: "Ajutor".

[T]
/: Şi astăzi El bate
La inima ta. :/ x3