Şi frunzele s-au veştejit

1. Şi frunzele s-au veştejit,
Căci iată toamna a sosit,
An după an, se duc în zbor,
Toate se duc, în viitor.

R1. /: Şi tu, eşti o floare să ştii,
Oricine în lume ai fi,
Odată în praf, la pământ,
Cădea-vei ca frunza în vânt. :/

2. Priveşte-n urmă anii tăi,
Cum au trecut ca şi un vis,
Erai copil, copii tăi,
E tot ce viaţa ţi-a promis.

R2. /: Şi tu, eşti o floare pe lac,
Ce apele mari o desfac,
Petalele tale se frâng,
În urmă rămân cei ce plâng. :/

3. Deci nu uita, ca dacă vrei,
Tu iarăşi poţi să înfloreşti,
În veşnicii sunt fraţii tăi,
Depinde cum te pregăteşti.

R3. /: Un lucru, aş vrea ca să ştii,
Că acolo în raiul ceresc,
Acolo sunt apele vii,
Şi florile nu veştejesc. :/