Să ard de sete, tot n-aş bea

1. Să ard de sete tot n-aş bea din apele stricate,
Ce le-ntâlnesc în calea mea, prin lumea de păcate.
Să mor de foame tot 'n-ating, mâncăruri otrăvite.
Spre care ne-ncetat mă-mping păcate şi ispite.

R. Mai bine plâng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decât fără Hristos rămas
Să plâng o veşnicie.

2. Să mor de frig nu mă-ncălzesc la focuri vinovate,
Pe unde slugile pândesc, iubirii-ndurerate.
Să pier în drumuri n-aş intra în casa blestemată,
Care ar zdrobi şi-ar întrista iubirea mea curată..

3. Să ard de sete tot n-aş bea din apele stricate,
Ce le-ntâlnesc în calea mea, prin lumea de păcate.
Să umblu gol tot n-am să-mbrac ce diavolul îmi întinde,
Să zac în şanţ, să mor sărac, pe Domnul nu-L voi vinde.