1. S-a-nţelenit ogorul sfânt... e plin de pălămidă...
Cresc ierburi multe: fel de fel de fel; sămânţa-i năpădită.
„Ce faceţi voi, care lucraţi, de staţi în nepăsare?...
/: Când se va cere ce-aţi lucrat, ce veţi răspunde oare? :/

2. E plină via Mea de spini, şi păzitori nu are,
Căci ei veghind, au adormit... Ah! via struguri n-are!..."
„De ce v-a pus El păzitori: să staţi în adormire?
/: De ce nu vreţi ca să vegheaţi? Iată că Domnul vine!" :/

3. „Când, în grădină, iarăşi vin să-Mi număr pomii rodnici,
O, vai! omida i-a umplut; de roade nu sunt vrednici.
Ce faceţi voi, care lucraţi? O, unde staţi acuma?
/: De ce-s atâţia pomi uscaţi şi roadă n-au nici unul? :/

4. Mă doare pentru robul Meu, că nu vrea să vegheze;
E timpul chiar din urm-acum, şi nu vrea să lucreze...
Fecioare, unde sunteţi voi? Cum de n-aţi stat de veghe?
/: Cum locul vi l-aţi părăsit şi nu aveţi putere?" :/

5. Vă deşteptaţi, voi, ce dormiţi în somnul nepăsării!
Vă cercetaţi, cât aţi lucrat! E ceasul deşteptării...
De veţi lucra pân' la sfârşit, veghind în aşteptare,
/: Răsplată vă va da El sus... Nu murmuraţi pe cale! :/

6. Din somn, treziţi-vă acum! Vegheaţi fără-ncetare!
Luptaţi, vegheaţi şi vă rugaţi! Iată, Isus apare!
Lucraţi cu râvnă-n via Sa! Luptaţi lupta cea bună!
/: Răbdaţi, prin vânturi şi furtuni, şi veţi primi cununa... :/