Rostul încercării

1. Când suferi şi plângi în grea încercare
Si simţi că povara te-apasă cumplit,
Când ceru-i departe şi norii sunt negri
Si-ţi pare că Domnul te-a părăsit…

R1. Să ştii că şi-atunci în ceruri veghează
Un Tată statornic în dragostea Sa
Si nu va lăsa nicicând încercarea
Mai mare decât putea-vei răbda.

2. Te-ntrebi deseori de ce-n astă lume
E-atâta durere şi chin şi oftat,
De ce tocmai tu să suferi atâta,
De ce lacrimi multe şi răni de–ndurat?

R2. Dar vine o vreme când orice-ntrebare
Răspuns va primi de la Tatăl slăvit
Fii sigur că totul lucrează spre bine,
Te-ncrede în Domnul şi stai liniştit.

3. Să crezi că Isus e-alături de tine
Si soare va fi pentru tine din nou,
El are putere s-oprească furtuna
Deci luptă şi fii al credinţei erou

R3. Căci pentru-ai Săi fii niciodată durerea
Nu e-ngăduită spre a-i nimici
Ci cade doar zgura şi-n urmă rămâne
Doar aur curat strălucind pe vecii.