Privesc spre cer

1. Privind azi spre cerul albastu, spre bolta senină, mă-ntreb:
De vine azi Mântuitorul, Isus, Împăratul Suprem.
Coboară din slava-Ţi cerească, priveşte o clipă spre noi,
Că gemem şi pasul se-afundă prin lumea de chin şi nevoi.

R. /: O, vino, vino, vino, atâţia Te aşteaptă, să-Ţi supună azi a lor durere,
Sunt cei ce n-au pe nimeni, iar inima le-e plină de multă trudă şi-ntristare. :/

2. Te-aşteaptă bolnavii-n spitale, Te-aşteaptă orfanii ce plâng,
Te-aşteaptă şi inimi zdrobite, să vii, o, Isus, mai curând !
Te-aşteaptă atâţia, Isuse, ce-n lipsuri, durere şi chin,
Îşi înălţă privirile duse spre Ţărmul etern şi senin.

3. Te-aşteptă omenirea întreagă, ce simte că merge spre rău,
Se zbate, se-nfundă, se-ncheagă, din zi în zi, parcă-i mai greu,
Cu toţii aşteaptă Lumina, cu toţii aşteaptă un semnal,
Curând, se va trage cortina, sfârşi-se-va chinul amar.