Plânge cu amar

1. Plânge cu-amar, Petru în gradină,
Plânge şi suspină, plânge ne-încetat,
Îngenunchiat, plecat până-n ţărână,
Căci de-al său Domn chiar el s-a lepădat.

R. ” M-am lepădat, m-am lepădat de Domnul !
Ce să mă fac? unde să m-ascund?
M-am lepădat, m-am lepădat de Domnul,
Eu L-am trădat pe Mielul cel mai blând.”

2. Cum aş putea să-L mai privesc în faţă,
Când ca un laş atunci eu l-am lăsat.
Privirea Lui şi fața-îndurerată,
N-o voi uita, o, Doamne, niciodat’.

3. Mă voi întoarce, mă voi umili,
Şi-L voi ruga să-mi ierte vina mea.
Ştiu că e bun şi nu m-a izgoni,
Mă va primi şi iar mă va ierta.

4. De-o dat o mână şi o privire blândă,
De la pământ cu drag l-a ridicat.
Domnul îl cheamă, dar ce să-i răspundă?
Hai, vino Petre, căci Eu te-am iertat !

5. Haide să mergem până-n Galilea
La fraţii nostrii care-au aşteptat,
Să ştie toţi căci pentru vecie
Voi fi cu voi – din morţi am înviat !

6. Mergeți cu toţi, spuneţi la oricine,
Străbateți lumea şi în lung şi-n lat,
Spuneţi la oameni, la orice naţiune:
Isus e viu! E viu cu-adevărat !