Pe-al pribegiei drum

1. Pe-al pribegiei drum, pleca sarmana, o Din Israel, ca prada de razboi,
Firava, o fetita fara mama; o Tot suspina, privind mereu 'napoi:

R1. „Ierusalime, caminul pacii, oO, mama, nu te-oi mai vedea...
Ma voi intoarce vreodata, oare, o S-ajung acasa-n tara mea?"

2. La un stapan, ca roaba, ea ajunse; o La capataiul ostirii Siriei.
Vazandu-l chinuit de lepra-i, zise: o „Sa mearga la profetul Elisei!

R2. O, daca domnul ar fi-n Samaria, o Acolo ar fi vindecat...
De-ar merge-acolo, el afla calea o Spre Dumnezeu, cu-adevarat!"

3. El pleca la-mparat si ii transmite; o Acesta, auzindu-l s-a mahnit...
Dar vine Elisei si il trimite o La rau sa-si scalde trupul sau ranit.

R3. Cu greu viteazul se cufundase o De sapte ori, jos in Iordan;
Dar, totusi, Domnul il vindecase o Si L-a slavit cu zel, Naman...

4. In graba, sirienii-au dus solia o Ce le-a vestit de Domnul Dumnezeu;
In ape jos, s-a cufundat mandria o Ca sa slujeasca pilda si credeu...

[C4]
Oricine-arunca-n adanc pacatul, o Din nou se naste prin Isus!
Oriunde-am fi azi, pe tot uscatul, o Sa fim solia Sa, de sus!