1. Pe crucea din dealul iubirii,
Pe culmea lipsită de flori
Se stinge făclia iubirii
Privind spre albastrele zări.
/: Te plânge izvorul din vale,
Şi raza de soare-n amurg,
Se scutură florile-n cale
Şi stelele toate se-ascund. :/

2. Ce mulţi am aflat în iubire,
Izvorul de dulci mângâieri,
Iar astăzi privirea-mi spre culme
Îl caută şi nu-i nicăieri.
/: Doar mama aleargă la cruce
Priveşte spre cer suspinând,
În locu-I să rabde s-ar duce
Pe lemnul de groază murind. :/

3. Iar ochii ce-au plâns în grădină
Se-ndreaptă spre cer rugători;
Spre Cel ce durerile-alină
Se-ndreaptă, al meu Salvator.
/: Părinte-al iubirii sublime
O, iartă cumplitul păcat
Al Meu duh se-ndreaptă spre Tine,
O, iartă-i căci nu ştiu ce fac. :/