O, Doamne ai mila

1. O, Doamne ai milă de cei care-i chemi
Să vină pe urmele Tale,
Ajută-i în lupta din grelele vremi,
Nimic să nu-i frângă pe cale.

R1. Ajută-l pe-acel care-n urmă-a lăsat
Prea mari prietenii sau păcate,
Să nu-l mai întoarcă din drumul curat
Dorinţa spre cele lăsate.

2. Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pământ
Iubiri prea adânci şi prea grele,
Să nu-Ţi lase calea, cu sufletul frânt
Şi inima-ntoarsă spre ele.

R2. Ajută-l pe-acel ce-a lăsat multe-averi
Şi scapă-l de orice robie,
Ca slobod de-a lumii deşarte poveri,
Să-Ţi poată urma numai Ţie.

3. Ajută-l pe-acel cu suflet legat,
Ce-ascunse păcate mai ţine,
Pe-acel care Tu nu-l desparţi de păcat,
Păcatu-l desparte de Tine.

R3. Ajută-l pe-acel ce, plecând, lasă tot,
Pe veci să se rupă de toate,
Să n-ajungă stâlp ca femeia lui Lot
Privind blestemata cetate.

4. Ajută-l pe-acel ce-a ajuns pe altar
Şi nu-i pregătit de junghiere,
Să nu-l prindă frica de-al morţii hotar,
Pierind la un pas de-nviere.

[C4]
Ajută-i pe toţi, când e clipa cea grea,
Să biruie tot ce-i mai leagă,
Ca, dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta,
Să afle-a ta dragoste-ntreagă.