1.Cât de mãret e Dumnezeu!
Vãd marea cu talazuri grele,
Mã-nalt pe muntii de bazalt
si-mi zboarã gândul printre stele,
tot mai înalt.

2.Ce împãrat îsi duce-ostirea
spre un gigantic apogeu
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea
mai mult decât nemãrginirea
e Tatãl meu!

3.La Tronul Alb se strâng sfielnic
voievozi de foc din Empireu.
si heruvimii vin cucernic,
slãvind Eternul Vistiernic.
si-acest Stãpân Atotputernic
e Tatãl meu!

4.Si cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacã stelele bãtrâne
tot au o vreme când se-astern,
dar cine în Isus rãmâne
e-un fiu etern!

5.Si-n fata slavei sclipitoare,
În ceasul lumii cel mai greu,
Când cei ce-au dat pe sfinti la fiare
Vedea-vor Forta Creatoare
eu voi sopti cu adorare:
E Tatãl meu…