1. Paşii mei, pe drumul vieţii, tot mai grei sunt
Şi pe cale, spinii sunt aşa destui;
Dar nicicând, eu nu mă tem, aici pe pământ
Căci eu sunt condus de mâna Lui!
R. Prin furtuni, în noapte, eu sunt păzit
De-a Sa mână ce-n nădejdi m-a călăuzit;
Când străbat văzduhu-ntreg, înspre poarta cerului
Eu voi fi condus de mâna Lui!
2. Drumul meu trece chiar şi prin văi cu neguri
Dar eu urc, să trec prin poarta cerului;
Singur nu călătoresc, înspre-acele zări
Căci voi fi condus de mâna Lui!
[S]
...şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. (Psalm 139:10)
Şi pe cale, spinii sunt aşa destui;
Dar nicicând, eu nu mă tem, aici pe pământ
Căci eu sunt condus de mâna Lui!
R. Prin furtuni, în noapte, eu sunt păzit
De-a Sa mână ce-n nădejdi m-a călăuzit;
Când străbat văzduhu-ntreg, înspre poarta cerului
Eu voi fi condus de mâna Lui!
2. Drumul meu trece chiar şi prin văi cu neguri
Dar eu urc, să trec prin poarta cerului;
Singur nu călătoresc, înspre-acele zări
Căci voi fi condus de mâna Lui!
[S]
...şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. (Psalm 139:10)